“A fi sau a nu fi, asta-i întrebarea /Mort sau viu, care este calea?/ E mai bine să suporţi ghinionul care vine?/ Sau ar fi cu mult mai simplu să te lupţi cât te ţine / Să te lupţi cu tot ce te loveşte peste bot /Să ai coloana dreaptă, tre’ să duci la capăt tot.”

O sală arhiplină, spectatori de toate vârstele şi categoriile sociale cu ochii aţiniţi spre teatrul contemporan cu decoruri simple şi moderne. Oameni care se îndreaptă spre fum în luminile verzi ale laserelor, aşteptând să fie teleportaţi în Danemarca lui  William Shakespeare şi a Adei Lupu Hausvater. Te rupi de realitate şi trăieşti povestea lui Hamlet încă de la intrare. Spectacolul începe din holurile Teatrului. Aici vedem personajele prizoniere în cuşti de fier, personaje cu priviri expresive, care nu rostesc cuvinte, doar transmit emoţii prin priviri: durere, melancolie, bucurie, nebunie. Te conving că “Hamlet trăiește și moare printre noi”, iar tu eşti martorul unui moment memorabil. Treci printre cuşti pe portative muzicale electronice, ritmuri hip-hop, cu influenţe din folclorul românesc, pe muzica trupei Subcarpaţi. Te laşi captivat, uiţi de prezent şi ajungi în Danemarca printre regi, regine, şambelani, ofiţeri de gardă, în mijllocul dramei lui Hamlet care este îndurerat din cauza morţii tatălui şi trist pentru că mama sa s-a recăsatorit chiar cu fratele soţului mort, frate care acum este rege.

Pe scenă actorii sunt încrezători, ei nu spun replici, ei ridică probleme existenţiale. Hamlet (interpretat de Matei Chioariu) trece printre rânduri şi într-un monolog pune întrebări despre libertate şi despre limitele cu care ne confruntăm, despre natura umană, despre sensul existenţei “A fi sau a nu fi, asta-i întrebarea/Mort sau viu, care este calea?” 

Spectacolul este complex, ancorat în prezent, iar traducerea „remix” a lui Peca Ștefan, muzica trupei Subcarpați, conceptul video, costumaţiile şi performanţa actorilor – sunt elementele fac din acesta o adevărată artă contemporană. Am revăzut Hamlet pentru a doua oară în luna februarie. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut tot tempoul spectacolului. În ceea ce priveşte performanţa lui MC Bean (Alexe Marius Andrei), sper să nu exagerez, dar dacă  Shakespeare ar trăi, cu siguranţă s-ar declara (şi el) fan Subcarpaţi. Pe scena Teatrului Naţional Timişoara, Hamlet înseamnă avangardism, ritmuri contemporane — o pauză de la teatrul convenţional.

Actorii în lumina reflectoarelor par supradimensionali, aproape ireali, dar atunci când trec printre noi, spectatorii, nu mai sunt intangibili ci îţi lasă impresia că eşti parte din actul lor. Tu, de acolo de pe scaun, te transformi într- un personaj, într-un  fel de figurant pe scenă. Ei ne fac, încă o dată, conştienţi de propria realitate, aceea că, de fapt, asta suntem: nişte figuranţi într-un destin uneori tragic, alteori comic, într-o existenţă în care obosiţi sau neobosiţi trebuie “Să te lupţi cu tot ce te loveşte peste bot/ Să ai coloana dreaptă, tre’ să duci la capăt tot” pentru că: Hamlet trăiește și moare printre noi, iar Danemarca este peste tot.

HAMLET
după W. SHAKESPEARE • tradus și remixat de PECA ŞTEFAN

Cu:
Matei Chioariu, Ion Rizea, Claudia Ieremia, Marius Andrei Alexe, Doru Iosif, Victor Manovici, Cristina König, Flavius Retea, Cătălin Ursu, Bogdan Spiridon, Adrian Jivan, Florin Ruicu, Costa Tovarnisky, Raul Bastean, Alexandru Ştefănescu, Benone Viziteu, Romeo Ioan, Claudiu Dogaru, Ionuț Iova, Marius Lupoian

Muzica SUBCARPAȚI
Scenografia IULIANA VILSAN
Sound design IOAN UȚU PASCU
Video KOTKIvisuals

Un spectacol de ADA LUPU HAUSVATER